Autoportret de adolescent. Dani

De când eram mic, oamenii mi-au spus că sunt un copil deştept, dar leneş. Când profesorii îmi dădeau teme la şcoală, ştiam să le fac, dar îmi ziceam: “ Hm … nu am chef acum, le fac mai încolo!” . Profesorii mi-au spus acelaşi lucru, la fel mamei, când venea la şcoală. În plus, mi s-a mai spus că sunt … năzdrăvan.
Sunt un om modest. Sunt prieten cu toţi din clasă şi nu mă cert cu nimeni. Sunt prieten chiar şi cu oamenii care nu mă plac sau au o impresie proastă despre mine.
Eu sunt tipul omului prieten cu toţi, deştept, dar leneş.    

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Întrebări către Adina Popescu. Niște copii, un păianjen care se crede Spiderman și o lecție de păstrat

Imagine
  Recentul subiect de antrenament pentru examenul de evaluare națională mi-a amintit cât de frumoase sunt textele Adinei Popescu. Pentru cine nu știe, textul 1 din subiect, cel literar, este un fragment din „Aventuri de pe Calea Moșilor” – adecvat vârstei și tematicii V-VIII. Ca să nu mai vorbim despre alte aspecte pe care le adună fragmentul ales: colegialitate, prietenie, dorința de a lucra în echipă, plus aspecte care țin de interculturalitate, dacă ne referim la „caracterele” diferite din text: o fetiță e realistă, alta organizată etc.  Faină alegere. În fine, să trec la subiect (la subiectul postării  J ). Cu clasa a VI-a la care predau am citit în semestrul I două texte de Adina Popescu: „Un păianjen care se crede Spiderman” și   „Aventurile lui Spiderman în grădină”. Cu gândul că elevii mei pun întrebări, i-am scris atunci Adinei Popescu pentru că nu știam nimic despre texte: dacă au continuare, dacă fac parte din vreun volum. Când le-am comunicat elevilor mei că îi pot scrie
Citiți mai multe